Luni 21 martie 2011
Ora 15:40:24 AM GMT
Sibiu…
RENUNTAREA SONIEI…
Dintr-o uriasa si nebanuita stare de regresie intima Sonia, m-a anuntat, parca anuntindu-se pe sine in primul rind ca doreste cu ardoare sa se retraga intr-o sine profunda, ascunsa de ochii si simturile lumii, sa se retraga dintr-o neliniste construita vremelnic intr-o stare de liniste visata, dar nicicind traita, mai mult imaginata decit reala…
Ceva anume a lovit-o intr-atit de devastator incit rindurile scrise din graba plecarii ramin intiparite dureros in constiinta unui om care a comunicat prêt de aproape trei luni de zile – si de cite trei – patru ori pe zi…cu fiinta Soniei… Incerc sa inteleg pornirea. Si-mi este imposibil. Trecerea dintr-o traire intr-alta cu nefirescul ineditului neasteptat m-a descumpanit si intristat peste masura… In definitive fiecare are dreptul sa se retraga ori de cite ori simte ca greutati ne nemiscat ii tintuie picioarele obosite de atita umblet cu un rost nebanuit… Viata ne pune in situatii pe care nu le-am fi dorit nicicind, fara san e intrebe nimic, fara sa aibe mila de noi, fara sa se gindeasca macar o clipa la ranile care ramin…si se cicatrizeaza lent , definitiv si ireversibil…
Imi pare rau pentru retragerea Soniei. Imi pare rau pentru retragerea lui Andrei FINTI. Imi pare rau pentru retragerea lui Andrei. Imi pare rau pentru toate retragerile oamenilor pe care cindva i-am iubit, stimat si urmat… Imi pare rau. Numai ca, parerea de rau nu-mi mai adduce pe nimeni inapoi. Toti cei dragi, ramin plecati definitiv… in drumurile si gindurile fiecaruia dintre ei… Mi se stringe sufletul. Mi se stringe gura punga si vorbele-mi mor la iesirea din gura…
Doar respiratia-mi mai marcheaza sentimental unei cumplite vinovatii… De ce ma simt vinovat?…Nu stiu. Nici nu inteleg, prea clar de ce ma simt vinovat, de ca ma simt copartas la deciziile altora…Chiar daca aceia imi sint atit de aproape, atit de imperios necesari… imperios prieteni si confidenti…
Incetul cu incetul incep sa nu mai inteleg, mai nimic din ce se petrece in jurul meu, amarindu-ma, coplesindu-ma…intorcindu-ma…
Imi pare rau pentru retragerea Soniei. Imi pare rau pentru retragerea lui Andrei FINTI. Imi pare rau pentru retragerea lui Andrei. Imi pare rau pentru toate retragerile oamenilor pe care cindva i-am iubit, stimat si urmat… Imi pare rau. Numai ca, parera de rau nu-mi mai adduce pe nimeni inapoi. Toti cei dragi, ramin plecati definitiv… in drumurile si gindurile fiecaruia dintre ei… Mi se stringe sufletul. Mi se stringe gura punga si vorbele-mi mor la iesirea din gura…
Dintr-o uriasa si nebanuita stare de regresie intima Sonia, m-a anuntat, parca anuntindu-se pe sine in primul rind ca doreste cu ardoare sa se retraga intr-o sine profunda, ascunsa de ochii si simturile lumii, sa se retraga dintr-o neliniste construita vremelnic intr-o stare de liniste visata, dar nicicind traita, mai mult imaginata decit reala…
Si, Odata cu renuntarea Soniei, o parte din mine se stinge, intr-o soapta acoperita de miezul unei nopti de iarna limpede…
