Andrei D.MITUCA…

Tangerine Dream – Alchemy Of The Heart…

Posted by Andrei D.MITUCA on 30 decembrie 2011
Posted in: Abstract..., Andrei D.MITUCA..., Articol Propriu..., Articole in "AFARA TIMPILOR DATI"..., Asumarea SINELUI..., Baie de Imagine..., Comunicare Nonverbala, Comunicare verbala..., Comunicare VIZUALA..., Comunicarea cu mine insumi..., Comunicari cu alta Lume, Corinei..., Credinta neexpusa..., Desenul ca PSIHOTERAPIE..., Filme Devastatoare..., Lumea pe care nu o Cunoastem..., Muzica adevarata, Obsesii..., Pentru Abis1957, Pentru DEEA..., Planuri PARALELE..., Politic..., Psihoterapia prin IMAGINE..., Puterea IMAGINII..., Puterea Lucrului IMAGINAT..., Rasucirea-n Sine..., Relatii Interumane, Social..., Tot ce ne Putem Imagina, este REAL..., Trairi dinlauntrul ULTIMULUI meu TIMP Dat.... Scrie un comentariu

Tangerine Dream – Alchemy Of The Heart…

 

Tangerine Dream – A Dream Of The Death…

Posted by Andrei D.MITUCA on 30 decembrie 2011
Posted in: Andrei D.MITUCA..., Articol Propriu..., Asumarea SINELUI..., Baie de Imagine..., Comunicare Nonverbala, Comunicare verbala..., Comunicare VIZUALA..., Comunicarea cu mine insumi..., Comunicari cu alta Lume, Corinei..., Credinta neexpusa..., Desenul ca PSIHOTERAPIE..., Lumea pe care nu o Cunoastem..., Lumi Paralele, Obsesii..., Pentru Abis1957, Psihoterapia prin IMAGINE..., Puterea IMAGINII..., Rasucirea-n Sine..., Trairi Personale. Scrie un comentariu

Tangerine Dream – A Dream Of The Death…

 

Sunethe de Curthe Regala…

Posted by Andrei D.MITUCA on 12 noiembrie 2011
Posted in: Andrei D.MITUCA..., Articol Propriu..., Articole in "AFARA TIMPILOR DATI"..., Asumarea SINELUI..., Baie de Imagine..., CLANNAD..., Comunicare Nonverbala, Comunicare VIZUALA..., Comunicari cu alta Lume, Corinei..., Credinta neexpusa..., Desenul ca PSIHOTERAPIE..., Lumea pe care nu o Cunoastem..., Lumi Paralele, Muzica adevarata, Obsesii..., Pentru Abis1957, Pentru DEEA..., Pentru sufletul SONIEI..., Planuri PARALELE..., Psihoterapia prin IMAGINE..., Puterea CUVINTELOR..., Puterea IMAGINII..., Puterea Lucrului IMAGINAT..., Rasucirea-n Sine..., Relatii Interumane. Scrie un comentariu

Sunethe de Curthe Regala…

 

Speranta de dincolo de Orizonthul Menthal…

Posted by Andrei D.MITUCA on 12 noiembrie 2011
Posted in: Andrei D.MITUCA..., Articol Propriu..., Articole in "AFARA TIMPILOR DATI"..., Asumarea SINELUI..., Baie de Imagine..., CLANNAD..., Comunicare Nonverbala, Comunicare VIZUALA..., Comunicarea cu mine insumi..., Comunicari cu alta Lume, Corinei..., Credinta Expusa..., Desenul ca PSIHOTERAPIE..., Lumea pe care nu o Cunoastem..., Lumi Paralele, Obsesii..., Pentru Abis1957, Pentru DEEA.... Scrie un comentariu

Speranta de dincolo de Orizonthul Menthal…

 

RENUNTAREA SONIEI…

Posted by Andrei D.MITUCA on 27 octombrie 2011
Posted in: Andrei D.MITUCA..., Articol Propriu..., Asumarea SINELUI..., Baie de Imagine..., CLANNAD..., Comunicare Nonverbala, Comunicare verbala..., Comunicare VIZUALA..., Comunicarea cu mine insumi..., Comunicari cu alta Lume, Corinei..., Credinta Expusa..., Credinta neexpusa..., Desenul ca PSIHOTERAPIE..., Filme Devastatoare..., Lumea pe care nu o Cunoastem..., Lumi Paralele, Obsesii..., Pentru Abis1957, Psihoterapia prin IMAGINE..., Puterea IMAGINII..., Rasucirea-n Sine..., Trairi Personale. Scrie un comentariu

Luni 21 martie 2011

Ora 15:40:24 AM GMT

Sibiu…

RENUNTAREA SONIEI…

Dintr-o uriasa si nebanuita stare de regresie  intima Sonia, m-a anuntat, parca anuntindu-se pe sine in primul rind ca doreste cu ardoare sa se retraga intr-o sine profunda, ascunsa de ochii si simturile lumii, sa se retraga dintr-o neliniste construita vremelnic intr-o stare de liniste visata, dar nicicind traita, mai mult imaginata decit reala…

Ceva anume a lovit-o intr-atit de devastator incit rindurile scrise din graba plecarii ramin intiparite dureros in constiinta unui om care a comunicat prêt de aproape trei luni de zile – si de cite trei – patru ori pe zi…cu fiinta Soniei… Incerc sa inteleg pornirea. Si-mi este imposibil. Trecerea dintr-o traire intr-alta cu nefirescul ineditului neasteptat m-a descumpanit si intristat peste masura… In definitive fiecare are dreptul sa se retraga ori de cite ori simte ca greutati ne nemiscat ii tintuie picioarele obosite de atita umblet cu un rost nebanuit… Viata ne pune in situatii pe care nu le-am fi dorit nicicind, fara san e intrebe nimic, fara sa aibe mila de noi, fara sa se gindeasca macar o clipa la ranile care ramin…si se cicatrizeaza lent , definitiv si ireversibil…

Imi pare rau pentru retragerea Soniei. Imi pare rau pentru retragerea lui Andrei FINTI. Imi pare rau pentru retragerea  lui Andrei. Imi pare rau pentru toate retragerile oamenilor pe care cindva i-am iubit, stimat si urmat… Imi pare rau. Numai ca, parerea de rau nu-mi mai adduce pe nimeni inapoi. Toti cei dragi, ramin plecati definitiv… in drumurile si gindurile fiecaruia dintre ei… Mi se stringe sufletul. Mi se stringe gura punga si vorbele-mi mor la iesirea din gura…

Doar respiratia-mi mai marcheaza sentimental unei cumplite vinovatii… De ce ma simt vinovat?…Nu stiu. Nici nu inteleg, prea clar de ce ma simt vinovat, de ca ma simt copartas la deciziile altora…Chiar daca aceia imi sint atit de aproape, atit de imperios necesari… imperios prieteni si confidenti…

Incetul cu incetul incep sa nu mai inteleg, mai nimic din ce se petrece in jurul meu, amarindu-ma, coplesindu-ma…intorcindu-ma…

Imi pare rau pentru retragerea Soniei. Imi pare rau pentru retragerea lui Andrei FINTI. Imi pare rau pentru retragerea  lui Andrei. Imi pare rau pentru toate retragerile oamenilor pe care cindva i-am iubit, stimat si urmat… Imi pare rau. Numai ca, parera de rau nu-mi mai adduce pe nimeni inapoi. Toti cei dragi, ramin plecati definitiv… in drumurile si gindurile fiecaruia dintre ei… Mi se stringe sufletul. Mi se stringe gura punga si vorbele-mi mor la iesirea din gura…

Dintr-o uriasa si nebanuita stare de regresie  intima Sonia, m-a anuntat, parca anuntindu-se pe sine in primul rind ca doreste cu ardoare sa se retraga intr-o sine profunda, ascunsa de ochii si simturile lumii, sa se retraga dintr-o neliniste construita vremelnic intr-o stare de liniste visata, dar nicicind traita, mai mult imaginata decit reala…

Si, Odata cu renuntarea Soniei, o parte din mine se stinge, intr-o soapta acoperita de miezul unei nopti de iarna limpede…

NEDUMERIRE PRIMITIVA de TOAMNA…

Posted by Andrei D.MITUCA on 23 octombrie 2011
Posted in: Andrei D.MITUCA..., Articol Propriu..., Articole in "AFARA TIMPILOR DATI"..., Asumarea SINELUI..., Baie de Imagine..., CLANNAD..., Comunicare Nonverbala, Comunicare verbala..., Comunicare VIZUALA..., Comunicari cu alta Lume, Lumi Paralele, Obsesii..., Pentru Abis1957, Psihoterapia prin IMAGINE..., Puterea IMAGINII..., Rasucirea-n Sine..., Trairi Personale. Scrie un comentariu

Duminica, 23 octombrie 2011

Ora 9:30:45 AM GMT

Bucuresti

NEDUMERIRE PRIMITIVA de TOAMNA…

Proaspat intors din oras, m-am gindit sa astern citeva rinduri pe hirtie. Am nevoie sa comunic, cumva si sinea-mi apropiata. In restul timpului nu mai comunic aproape cu nimeni… Si nu ma simt rau… Ma simt doar un pic golit de substante fluorescente… Dar chiar si asa, drumul imi este deosebit de echilibrat si drept ( in sensul geometric al enuntului si nu al structurii morale… ) . Revin din ce in ce mai rar pe blog. Postez cite un desen, sau niscaiva ginduri si apoi trec zile intregi in care, nu mai am stare sa-mi deschid cutia blogului. Poate ca si oboseala permanenta ma opreste sa fiu – macar curios cu ce se mai intimpla prin blogosfera, sau poate – pur si simplu -  nu mai simt nevoia de a misca cite ceva in dezvoltarea propriilor nelinisti… Nelinistile mi le iau de aproape, din mine. Nu trebuie sa fac nici un fel de effort de gindire sau traire. Fiind adinc inradacinate in subconstient, imi sint la indemina…

Astazi, de pilda, simt nevoia impartasirii starii mele de spirit. Privesc roata in jurul meu, si dezolat de ceea ce vad, ma afund si mai mult in ideea dimensiunilor uriase ale primitivismului care ne-a uscat orice farima de libertate conceptuala…Impartasirea vine mai mult ca un corolar al nevoii de a exista, incapatinat si prosteste peste grozavia vietii de zi cu zi… Nimic nu ma mai incinta serios. Nimic nu ma mai atrage spre necunoscut. Necunoscutul fiindu-mi – de acum – foarte clar, foarte limpede… Nici un soi de valoare nu ma mai stralumineaza. De jur imprejurul meu, scrisnete de fiare si suflete paravalite intr-un hau fara fund… Inaltarea, capacitatea de a te inalta deasupra mizeriei se stinge incetul cu incetul, pilpiind firav peste nedumerirea mea clara de toamna… Totul musteste intr-o minciuna grovaza, puturoasa, gretoasa… Toata lumea – pe care – o cunosc minte, inseala, se degradeaza… dispare usor si sigur… Proaspat intors din oras imi pling amintirile si ma intreb idiotizat; Chiar am trait vremurile despre care am o parere echilibrata si normala?… Sau le-am visat dintr-o dorinta de a fi existat intr-o lume construita dupa chipul, educatia si asemanarea mea?…

Nu stiu!… Nu am cum sa stiu… Cu siguranta nu am sa stiu niciodata. Ma asez in fiecare zi la masa cu Depresia si incerc sa ma obisnuiesc cu schimbarile ei de spirit si traire… Din cind in cind mai bem cite o cafea si mai fumam cite o tigara… Impreuna cu depresia m-am obisnuit. I-am inteles demersurile si reactiile, nevoile si perceptiile… Impreuna cu depresia traiesc ca si cum ne-am fi cunoscut, de cind lumea… Care lume?…Lumea mea, perceptia mea… Deprimarea si pacea mea moarta…Iar atunci cind foamea ne impresoara, ne hranim, deopotriva cu antidepresive usoare si grele…

Toamna asta, nedumerirea imi este mai clara ca oricind… la fel si autosugestia care imi otraveste sufletul impaienjenindu-mi vederea, ochii si gura uscata…

Pacea este plecata dupa apa… Linistea, dupa lemne… Credinta, dupa intelegere…